Ignifugarea lemnului – măsură obligatorie în construcţii

Ignifugarea materialului lemnos este obligatorie prin lege, atat pentru scaderea riscului de propagare a flacarilor in cazul unui incendiu, cat si pentru a evita dezvoltarea daunatorilor. Școlile, instituțiile publice, spitalele, centrele de bătrâni, cabanele din lemn, ansamblurile de locuințe, sunt obligate  să execute operațiuni de ignifugare a materialelor combustibile cu firme specializate, conform legislației în vigoare:

1.Norma tehnica C58-96 – privind ignifugarea materialelor combustibile;
2.SR 652-2009 – verificarea eficacitatii ignifugarii;
3.SR 7248-99 – metoda de determinare a propagarii flacarii pe suprafata materialelor;
4.SR ISO 4828 partile 1-6 – conditii generale pentru vopsitorii;
5.Normativ pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de constructii si instalatii aferente – C56-85.

CADRUL LEGISLATIV DE REGLEMENTARE

3.1. LEGEA NR.307/2006 PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul româniei.

Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele producerii incendiilor.

Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.

Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor

1. a) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă, construcţiile şi amenajările de orice tip, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice ;
2. b) Obligaţia executării activităţilor revine persoanelor care concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit legii;
3. c) Metodologia privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se elaborează de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta , se aprobă de ministrul administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea ori schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune a acestora se fac numai după obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz.

Obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor prevăzute mai sus revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.

Avizele şi autorizaţiile se eliberează de inspectorate, în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu.

Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Nerespectarea cerinţelor care au stat la baza eliberării avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu atrage sancţionarea conform legii şi, după caz, anularea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu.

Anularea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu impune sistarea lucrărilor de construcţii sau, respectiv, oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective.

Proiectarea, executarea, verificarea, întreţinerea şi repararea sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice şi juridice atestate.

Atestarea persoanelor prevăzute mai sus se face pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru S.U. , aprobată de ministrul administraţiei şi internelor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

3.2  NORMELE GENERALE DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR APROBATE PRIN    O.M.I. 163  /  2007

Este obligatorie utilizarea numai a mijloacelor tehnice PSI omologate, avizate si agrementate tehnic si care indeplinesc conditiile de calitate, potrivit legii.

Criterii de performanta privind siguranta la foc si principalii factori de determinare a acestora:

• Riscul de incendiu;
• Rezistenta la foc;
• Preintampinarea propagarii incendiilor in functie de:
• degajarile de fum, gaze fierbinti si produse nocive;
• etanseitate la fum si la flacari;
• propagarea flacarilor si a fumului;
• rezistenta fatadelor si acoperisurilor la propagarea focului.
• Comportarea la foc;
• Stabilitate la foc;
• Caile de acces, evacuare si interventie.

1. Riscul de incendiu – criteriul de performanta care reprezinta probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor, determinata de interactiunea proprietãtilor specifice materialelor si substantelor combustibile, cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in acelasi timp si spatiu.

Niveluri: redus (mic); mediu (mijlociu); ridicat (mare).

2. Rezistenta la foc – proprietatea unui element de constructie sau a unei structuri, de a-si pastra, pe o durata determinata stabilitatea, etanseitatea la foc si/sau alta functiune specializata, intr-o incercare la foc standardizata.
3. Comportarea la foc – a constructiilor si a instalatiilor, in ansamblu sau a unor parti componente este determinata de contributia la foc a elementelor materialelor si substantelor combustibile utilizate, in raport cu rezistenta la foc asigurata.
4. Stabilitatea la foc – a constructiilor si instalatiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezinta caracteristica globala, exprimata in unitati de timp (ore, minute), intre momentul izbucnirii incendiului si, momentul in care structura de rezistenta respectiva isi pierde capacitatea portanta si se prabuseste ca urmare a actiunii si a efectelor incendiului.
5. Caile de acces, evacuare, interventie ;

• Ale constructiilor si instalatiilor de orice categorie, trebuiesc stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcatuite si marcate, astfel incat sa asigure evacuarea persoanelor precum si circulatia si orientarea rapida a fortelor de interventie;
• Se separa de celelalte spatii prin elemente de constructie cu rezistenta si comportare la foc corespunzatoare utilizarii in conditii de siguranta a cailor respective pe timpul incendiului si se prevad cu instalatii sau sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti.

        Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati se impune utilizarea materialelor combustibile numai din categoria dificil inflamabile , sau neinflamabile .

          Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice si textile fac parte din categoria celor usor inflamabile , este necesar a li se imbunatati comportarea la foc.

         Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafata sau in masa materialelor, cu substante inhibitoare de flacara care pot intarzia aprinderea materialului si pot reduce viteza de propagare a incendiului.

Substantele inhibitoare de flacara actioneaza prin:

• formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunerea materialelor combustibile;
• formarea unei bariere pentru flacari;
• descompunerea in gaze inerte care dilueaza amestecul combustibil;
• reducerea cantitatilor de distilate gudronoase si favorizarea producerii unui strat de reziduu carbunos cu mare stabilitate la actiunea flacarii.

Procedeul de imbunatatire a comportarii la foc a materialelor combustibile se numeste IGNIFUGARE .

Ignifugarea nu exclude aprinderea si arderea materialului, ci ii confera acestuia o comportare la foc imbunatatita pe o anumita perioada de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci cand se indeparteaza sursa de caldura.

Ignifugarea nu exclude si alte masuri de protectie la foc, cum ar fi: instalatii de semnalizare, instalatii de stins incendii, mijloace de prima interventie.

Ignifugarea este una din cerintele privind siguranta la foc pentru imbunatatirea gradului de rezistenta la foc a cladirii.

O ignifugare corect executata, intretinuta in timp poate imbunatati gradul de rezistenta la foc a unei cladiri, de la gradul V la gradul III si poate reduce alte masuri de protectie care sunt foarte scumpe,

O ignifugare corecta executata poate localiza un incendiu, in focarul initial, prin limitarea aprinderii si arderii in continuare a materialelor de constructii, jucand rolul de bariera, sau poate prelungi faza de ardere lenta, ceea ce duce la neafectarea rapida a structurii de rezistenta si totodata, posibilitatea unei interventii din interior, fara a se ajunge la faza de ardere generalizata.

Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atributii si drepturi de a alege substanta.